Bucuria inocentă de a picta – muzica sferelor înalte şi acordurile subtile ale Universului. Bine aţi venit în lumea Andreei Şarcani ! Pentru a ne face o primă idee legată de ea, vom recurge la cuvintele sale: „În pictură rămân la simplitate, fiindcă cel mai mult mă interesează fidelitatea mesajului. Dar mă gândesc la pictura mea ca la o terapie, la un canal de transmisie.O lucrare de artă dacă nu este vie, este inutilă. Îmi place să ţin simbolurile la vedere. NU vreau să camuflez. Vreau să ajut ochiul şi înţelegerea celui care le priveşte. NU vreau să creez dileme, ci stări de echilibru, de regăsire. În pictură ochiul trebuie să fie ghidat către ceva. Să ştii să accentuezi ceva.”Primul contact cu microcosmul care urma să-i devină atât de familiar s-a întâmplat în şcoala primară şi cu ajutorul tatălui ei, care era un iubitor şi modest colecţionar de obiecte de artă. Anii adolescenţei petrecuţi în cadrul Liceului de Muzică Haricleea Darclee din Brăila (cu profil mixt) i-au întreţinut această pasiune – deseori ochii ei curioşi iscodeau prin atelierele colegilor de la secţia de pictură şi scenografie. Facultatea de Filosofie şi Jurnalistică i-a permis să se apropie şi mai mult de luma cuvintelor.„Pictura cu litere” dar şi conectarea din ce în ce mai profundă cu latura autentică, vie a artei s-a concretizat în colaborarea cu revistaVivid în forma interviurilor cu artişti români, unii dintre cei mai cunoscuţi reprezentanţi ai artei contemporane româneşti.Inspiraţia pentru prima pânză, realizată în 2005, şi care reprezintă un copac, provine de pe tărâmuri galice. În acea zi, soarele după-amiezii avea o strălucire aparte, făcând ca forma copacului să pară complet făurită din aur. Pentru Andreea Şarcani, copacul este unitatea de măsură a lumii. Protectorul, martorul, îndrăgostitul, cel care se sacrifică benevol dar rămâne cumva participant la linia evoluţiei umane. Transcende viaţa şi este, în mod natural, aproape de cer, de Necondiţionare. Copacul şi zborul au devenit una. Sacralitatea se manifestă şi prin prezenţa păsărilor dar şi a omului, a fiinţei perfecte, a potenţialului zeu din fiecare dintre noi. Copacului-lumină i-au urmat tablouri care au manifestat din ce în ce mai mult dorinţa ei de a ne arăta lumea aşa cum este ea în planul subtil, pe care noi doar îl simţim ca pe o adiere.
Eforturile ei creative s-au concretizat în două proiecte majore: The Flight Lesson, care prezintă ideea de zbor, de unitate, de parteneriat şi de evoluţie naturală către starea inefabilă a fiinţei umane reale. Cel mai spectaculos tablou se numeşte Crescendo şi conţine miere, acrilic şi pene. Al doilea proiect, Open your heart, invită privitorii la relaxare, la conectarea cu o stare de spirit ludică, cu latura spirituală a vieţii şi, mai ales, la deschiderea inimii şi la o stare de comunicare profundă cu celălat. Inspirată din tehnica colajului, seria respectivă conţine nasturi, catarame, fermoare, tot ceea ce inspiră ideea de închis-deschis. Lucrarea care deschides seria „Open your heart” se numeste „Open your heart – The Movie” şi reprezintă un ecran de film, al cărui regizor este însuşi...Dumnezeu.
La ora actuala, tânăra pictoriţă numără în palmaresul ei şi diverse participări la expoziţii şi proiecte. Amintim aici articolul dintr-o revistă de cultură urbană, expoziţia internaţională româno-polonă „Metamorfozele cuvântului”, apariţii televizate şi colaborarea la proiectele internaţionale ale unui renumit poet pakistanez, Afzal Shauq – Bridging the gaps şi Twist of fates.Fiecare pânză manifestă, la prima vedere, un mesaj diferit. Dar „cuvintele” aşternute pe pânză sunt aceleaşi: armonie, echilibru, unicitate, joc, perfecţiune, atemporalitate şi totuşi prezenţă prezentă, magie, alchimie, invizibil, sunete... Lucrările ei ne aduc aminte de vise, de speranţe, de idei pe care le-am uitat cumva în drumul spre maturitate; se poate spune că sunt adevărate portaluri de energie dar şi oglinzi în care se regăseşte adesea. Andreea Şarcani ne propune un univers fără conflicte, care nu reprezintă un paradis la care visează nostalgic, ci chiar modul în care ea vede lumea. Un gest de normalitate, de naturaleţe, un lux dar şi o binecuvântare pentru cei care, asemenea ei, găsesc în mod sincer o modalitate de exprimare.
Cristina Popa
La ora actuala, tânăra pictoriţă numără în palmaresul ei şi diverse participări la expoziţii şi proiecte. Amintim aici articolul dintr-o revistă de cultură urbană, expoziţia internaţională româno-polonă „Metamorfozele cuvântului”, apariţii televizate şi colaborarea la proiectele internaţionale ale unui renumit poet pakistanez, Afzal Shauq – Bridging the gaps şi Twist of fates.Fiecare pânză manifestă, la prima vedere, un mesaj diferit. Dar „cuvintele” aşternute pe pânză sunt aceleaşi: armonie, echilibru, unicitate, joc, perfecţiune, atemporalitate şi totuşi prezenţă prezentă, magie, alchimie, invizibil, sunete... Lucrările ei ne aduc aminte de vise, de speranţe, de idei pe care le-am uitat cumva în drumul spre maturitate; se poate spune că sunt adevărate portaluri de energie dar şi oglinzi în care se regăseşte adesea. Andreea Şarcani ne propune un univers fără conflicte, care nu reprezintă un paradis la care visează nostalgic, ci chiar modul în care ea vede lumea. Un gest de normalitate, de naturaleţe, un lux dar şi o binecuvântare pentru cei care, asemenea ei, găsesc în mod sincer o modalitate de exprimare.
Cristina Popa
Click to set custom HTML